O mulţime de teorii
nu par a se potrivi cu ceea ce producem.
Iata cateva
exemple:
Biodieselul este un amestec de monoalchil esteri ai acizilor graşi, obţinut în mod
obişnuit prin reacţia de transesterificare a trigliceridelor, cu un alcool
inferior, în prezenţa NaOH sau KOH.
Se formează metoxid de sodiu. De unde? Metanolul, un alcool
(are un slab caracter acid) nu reacţionează cu NaOH. Pentru a forma metoxid, in
clasa a X-a se invata ca reacţionează cu Na şi nu cu NaOH. Ba chiar se pot
separa alcoolii de fenoli prin reacţia cu NaOH. Şi totuşi, la o concentraţie
mică de NaOH 1,5%, la un raport molar 3:1 (6:1) alcool: ulei se obţine metoxid.
Margarina, o grăsime solidă,
se obţine prin hidrogenarea uleiurilor. În uleiurile vegetale predomină acizii
graşi nesaturaţi (cu conformaţia cis), care prin hidrogenare catalitică trec în
acizi graşi saturaţi. Grăsimea işi schimbă aspectul, devine solidă
(semisolidă).
În afară de apariţia
radicalilor liberi, degradări de catene care apar la procesarea termică a
lipidelor, acizii graşi trec din conformaţia cis în trans. De unde?
Prin hidrogenare
legătura dublă devine simplă. Este vorba despre o hidrogenare parţială şi nu
toţi acizii graşi se hidrogenează. Cei care rămân, în urma procesului termic,
îşi schimbă configuraţia, iar organismul nu ştie ce să facă cu aceşti acizi
trans. Grasimile trans continua să incite haos în metabolismul celular. Apare
creşterea în greutate, o redistribuire a ţesutului adipos în zona abdominală,
procese asociate de cele mai multe ori cu obezitatea, ateroscleroza.
Caramelul din lapte încălzit la foc lent, acel dulce de leche, apare ca urmare a unei reacţii intre grupa carbonil
din zaharoză (!!!) şi grupa amino din aminoacizii din lapte (reacţia Maillard).
Zaharoza este un diglucid nereducător, care nu mai prezintă reacţiile
grupei carbonil. In schimb, laptele conţine lactoză, maltoză (dizaharide
reducătoare) care pot reacţiona cu grupa amino din proteine... si care lent sau
accelerat (în mediu bazic) duce la caramel.
O reacţie asemănătoare (până la un punct) este cea de la fabricarea săpunului cu lapte. Dacă în locul
soluţiei apoase se foloseşte o soluţie “lăptoasă“ (adică
hidroxidul de sodiu se dizolvă în lapte şi nu în apă) apare, de data aceasta,
un miros respingător datorită glucidelor din lapte care reacţionează cu
hidroxidul de sodiu (reacţia este puternic exotermă). Pentru a evita parţial
această reacţie, laptele trebuie congelat când se amestecă cu hidroxidul,
pentru ca temperatura să fie menţinută sub control. În schimb culoarea este de
data aceasta foarte plăcută, acel galben de aur, care dă culoare săpunului.
(Mirosul neplăcut nu persistă în săpun). Săpunul cu lapte este foarte cremos.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu